Orthodox Easter Day

Paștele Ortodox în România: Cea mai Sfântă Sărbătoare a Creștinătății

Paștele Ortodox, cunoscut oficial sub denumirea de Învierea Domnului, reprezintă chintesenta spiritualității românești, fiind cea mai importantă sărbătoare religioasă a anului. Pentru poporul român, în marea sa majoritate creștin-ortodox, Paștele nu este doar o simplă marcare a unui eveniment istoric sau religios, ci o experiență profundă de reînnoire spirituală, de speranță și de comuniune familială. Este momentul în care „cerurile se deschid”, iar lumina biruiește întunericul, oferind fiecărui credincios promisiunea vieții veșnice. Această sărbătoare împletește într-un mod fascinant dogmele bisericești stricte cu tradiții populare vechi de milenii, creând un tablou cultural unic în spațiul balcanic și european.

Esența acestei sărbători rezidă în triumful vieții asupra morții și a binelui asupra răului. După o perioadă lungă de șase săptămâni de post riguros, cel mai aspru de peste an, comunitățile din România trec printr-o metamorfoză vizibilă. Atmosfera devine una de așteptare pioasă, culminând cu Săptămâna Mare, în care fiecare zi are o semnificație aparte. Paștele în România este marcat de un sentiment de curățenie — atât fizică, prin primenirea gospodăriilor și a hainelor, cât și spirituală, prin spovedanie și împărtășanie. Este o perioadă în care iertarea și bunătatea devin prioritare, iar mesele bogate care urmează postului sunt un simbol al abundenței divine și al bucuriei reîntâlnirii cu cei dragi.

Ceea ce face ca Paștele Ortodox din România să fie cu adevărat special este diversitatea regională a obiceiurilor. De la satele bucovinene, unde încondeierea ouălor a fost ridicată la rang de artă, până la tradițiile arhaice din Maramureș sau satele transilvănene, fiecare zonă aduce o notă specifică. Totuși, numitorul comun rămâne același: Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim, care ajunge în fiecare biserică din țară la miezul nopții, și salutul pascal „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!”. Acest dialog nu este doar o formulă de salut, ci o mărturisire de credință care răsună timp de 40 de zile, până la Înălțarea Domnului.

Când se sărbătorește Paștele Ortodox în 2026?

În anul 2026, Paștele Ortodox este celebrat cu mare fast pe data de April 12, 2026. Această zi cade, conform tradiției milenare, într-o zi de Sunday. Mai sunt exact 99 zile până când clopotele bisericilor vor vesti Învierea în toate colțurile României.

Spre deosebire de alte sărbători cu dată fixă, cum este Crăciunul, data Paștelui este variabilă. Aceasta se calculează după o formulă stabilită la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325. Paștele Ortodox se sărbătorește întotdeauna în prima duminică după prima lună plină care urmează echinocțiului de primăvară. Un aspect crucial care diferențiază calendarul ortodox de cel catolic este faptul că Biserica Ortodoxă utilizează în continuare Calendarul Iulian pentru calcularea datei pascale, asigurându-se totodată că Paștele creștin nu coincide niciodată cu Paștele evreiesc (Pesah), ci este celebrat după acesta. Din acest motiv, există adesea o diferență de una până la cinci săptămâni între Paștele Ortodox și cel Catolic, deși în unii ani cele două sărbători coincid.

Istorie, Semnificație și Rădăcini Spirituale

Rădăcinile Paștelui în România se pierd în negura timpului, fiind o simbioză între riturile creștine timpurii și tradițiile precreștine de celebrare a primăverii și a renașterii naturii. Cuvântul „Paște” derivă din ebraicul „Pesah”, care înseamnă „trecere”. Dacă în Vechiul Testament acesta marca trecerea poporului ales prin Marea Roșie și eliberarea din robia egipteană, în Noul Testament, semnificația este transfigurată: reprezintă trecerea de la moarte la viață și de la pământ la cer prin Învierea lui Iisus Hristos.

Pentru români, această sărbătoare este fundamentul identității lor religioase. Istoria poporului român este strâns legată de creștinismul de rit răsăritean, iar modul în care Paștele a fost păstrat și celebrat de-a lungul secolelor, chiar și în perioade de asuprire sau dictatură, demonstrează reziliența acestei credințe. În perioada comunistă, de exemplu, deși religia era descurajată, bisericile erau arhipline în noaptea de Înviere, demonstrând că Paștele este mai mult decât un ritual; este o nevoie organică a sufletului românesc de a căuta lumina și speranța.

Din punct de vedere teologic, Învierea este evenimentul central al credinței. Fără Înviere, propovăduirea creștină ar fi lipsită de sens. Credincioșii români privesc această zi ca pe una în care ușile raiului se deschid, iar sufletele celor plecați se pot întoarce simbolic la masa celor vii. Există credința populară că cei care mor în săptămâna luminată (săptămâna de după Paște) merg direct în Rai, deoarece porțile acestuia nu se închid în acest interval de bucurie cosmică.

Săptămâna Mare: Drumul spre Înviere

Pregătirile pentru marea sărbătoare încep cu mult timp înainte, dar intensitatea maximă este atinsă în Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare. Fiecare zi din această săptămână are o încărcătură simbolică și ritualică profundă.

Duminica Floriilor

Cu o săptămână înainte de Paște, românii sărbătoresc Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută sub numele de Florii. Oamenii merg la biserică cu ramuri de salcie, care sunt sfințite și apoi așezate la icoane sau deasupra ușilor pentru a proteja casa de rele și boli. Este, de asemenea, ziua în care cei care poartă nume de flori își serbează onomastica, fiind o zi de „dezlegare la pește” în timpul postului.

Joia Mare

Aceasta este o zi crucială în calendarul tradițional. Se spune că în Joia Mare nu se doarme, pentru că cel care doarme va fi leneș tot anul. Este ziua în care, în mod tradițional, gospodinele vopsesc ouăle și coc pasca. Vopsitul ouălor: Oul roșu este simbolul central al Paștelui. Culoarea roșie reprezintă sângele vărsat de Iisus pe cruce pentru mântuirea omenirii. Legenda spune că Maria Magdalena, venind să plângă la picioarele lui Iisus răstignit, a așezat un coș cu ouă sub cruce, iar acestea s-au înroșit de la sângele ce picura din rănile Sale. Focurile de Joi Mari: În satele din sudul țării și din Oltenia, se aprind focuri în curți sau în cimitire pentru sufletele morților care se întorc acasă în această noapte.

Vinerea Mare (Vinerea Neagră)

Este ziua răstignirii și a morții lui Iisus, o zi de doliu profund. În această zi nu se lucrează, nu se coace și nu se spală. Mulți români țin „post negru”, adică nu mănâncă și nu beau nimic până la apusul soarelui. Seara, credincioșii merg la biserică pentru Denia Prohodului, o slujbă impresionantă în care se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf (o pânză ce simbolizează trupul pus în mormânt al Domnului), trecerea pe sub masă fiind un gest de smerenie și purificare.

Sâmbăta Mare

Este ultima zi de pregătiri. Se termină gătitul bucatelor și se pregătește coșul care va fi dus la sfințit. Atmosfera este una de liniște și așteptare. La miezul nopții, toți se îndreaptă spre biserică pentru a primi Lumina.

Noaptea de Înviere: „Veniți de luați Lumină!”

Momentul culminant al Paștelui are loc la miezul nopții, între sâmbătă și duminică. Întreaga comunitate, îmbrăcată în cele mai bune haine (adesea costume populare în zonele rurale), se adună în curtea bisericii. Toate luminile sunt stinse, până când preotul iese din altar cu o lumânare aprinsă, rostind chemarea: „Veniți de luați Lumină!”.

Fiecare credincios își aprinde lumânarea de la preot sau de la vecinul său, până când întreaga curte a bisericii este inundată de mii de flăcări tremurătoare. Se pornește apoi într-o procesiune în care se înconjoară biserica de trei ori, simbolizând cele trei zile petrecute de Hristos în mormânt. Sunetul clopotelor și al toacei, combinat cu cântarea „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând...”, creează o atmosferă de o emoție copleșitoare.

Un aspect specific românesc este grija de a duce lumânarea aprinsă până acasă. Oamenii își protejează flacăra cu mâna sau în felinare speciale. Ajunși acasă, ei fac o cruce mică cu fum deasupra pragului ușii, pentru a binecuvânta locuința. Această lumină este păstrată uneori în casă zile întregi, fiind considerată o sursă de protecție divină.

Tradiții și Obiceiuri de Duminica Paștelui

Duminica dimineața, după câteva ore de odihnă, familia se reunește pentru prima masă de după post. Dar înainte de masă, există ritualuri de purificare.

Spălatul feței cu ou roșu

În multe părți ale României, în special în Bucovina, există obiceiul ca dimineața, copiii și adulții să se spele pe față cu apă dintr-un bol în care s-au pus un ou roșu și o monedă de argint. Oul roșu este pentru a fi rumeni și sănătoși ca oul, iar moneda de argint pentru a fi curați și bogați tot anul.

Ciocnitul ouălor

Acesta este probabil cel mai iubit obicei, în special de către copii. Ciocnitul ouălor se face după reguli precise: persoana mai în vârstă ciocnește „capul” oului de „capul” oului celuilalt, spunând „Hristos a înviat!”, la care celălalt răspunde „Adevărat a înviat!”. Se crede că cei care ciocnesc ouăle se vor întâlni pe lumea cealaltă. Cel al cărui ou nu se sparge este considerat norocos și se spune că va fi cel mai puternic. Cojile de ouă nu se aruncă la gunoi; în sate, ele sunt aruncate pe pământ sau îngropate în grădină pentru a asigura fertilitatea solului.

Binecuvântarea bucatelor

În dimineața de Paște (sau la finalul slujbei de Înviere), credincioșii duc la biserică coșuri împletite, acoperite cu ștergare brodate, pline cu bunătăți: ouă roșii, pască, cozonac, drob, miel, sare, slănină și usturoi verde. Preotul stropește aceste bucate cu agheasmă și rostește o rugăciune de binecuvântare. Doar după acest ritual, familia se poate așeza la masă pentru a „păstra” (a mânca prima dată după post) din alimentele sfințite.

Gastronomia Pascală: Un Festin al Simțurilor

Masa de Paște în România este un adevărat spectacol culinar, pregătit cu multă trudă și dragoste. Fiecare preparat are o simbolistică sacră.

1. Mielul: Carnea de miel este vedeta mesei. Mielul îl simbolizează pe Iisus Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”, care s-a jertfit pentru păcatele lumii. Românii prepară mielul în diverse forme:

Drob de miel: Un fel de haggis românesc, preparat din organele mielului (inimă, ficat, plămâni), amestecate cu multe verdețuri (ceapă verde, mărar, pătrunjel), ouă și uneori ouă fierte întregi în mijloc. Borsch de miel (Ciorbă de miel): O supă acrită cu borș natural, plină de leuștean proaspăt, care oferă o aromă inconfundabilă primăverii. Friptură de miel: Gătită de obicei la cuptor cu usturoi și vin alb.

1. Pasca: Este cel mai important produs de panificație de Paște. Este o coptură rotundă (simbolizând scutecele pruncului sau mormântul), făcută din aluat dospit, cu o umplutură bogată de brânză de vaci, stafide, ouă și zahăr. În mijloc, pasca are adesea o cruce împletită din aluat.

1. Cozonacul: Deși se face și de Crăciun, cozonacul de Paște este esențial. Este o pâine dulce, laborioasă, umplută cu nucă, cacao, rahat sau stafide. Mirosul de cozonac proaspăt scos din cuptor este, pentru orice român, mirosul autentic al sărbătorii.

1. Sarmalele: Deși sunt prezente la orice sărbătoare, sarmalele (învelite în frunze de varză sau de viță-de-vie) nu lipsesc nici de pe masa de Paște, fiind considerate mâncarea națională a românilor.

Obiceiuri Regionale Unice

România este un teritoriu bogat în tradiții locale care dau o notă de culoare Paștelui.

Bucovina (Ouăle Încondeiate): Aici, încondeierea ouălor este o artă sacră. Nu se folosește doar vopsea roșie, ci tehnici complexe cu ceară de albine și motive geometrice sau vegetale, fiecare având o semnificație (calea rătăcită, spicul de grâu, crucea paștelui). Aceste ouă, numite „ouă închistrite”, sunt adesea păstrate ca obiecte de decor ani de zile. Transilvania (Stropitul): Un obicei de influență maghiară și germană, practicat în a doua zi de Paște (Lunea Luminată). Băieții merg la casele fetelor și le „stropesc” cu parfum sau apă, pentru ca acestea să nu se veștejească și să rămână frumoase tot anul. În schimb, băieții primesc ouă roșii, cozonac sau băutură. Țara Moților (Toaca): În anumite zone din Apuseni, tinerii păzesc toaca de la biserică. Dacă cineva reușește să o fure, tinerii trebuie să plătească o răscumpărare (o masă bogată). Dacă hoții nu reușesc, ei sunt cei care dau cinstea.

• Călărași (Cocoșii de Înviere): În unele sate din sud, credincioșii merg la slujba de Înviere cu cocoși albi. Se crede că atunci când cocoșul cântă prima dată în noaptea de Înviere, Hristos a înviat cu adevărat. Cel al cărui cocoș cântă primul este considerat a fi cel mai norocos în acel an.

Informații Practice pentru Vizitatori

Dacă intenționați să vizitați România în perioada Paștelui Ortodox din 2026, trebuie să aveți în vedere câteva aspecte importante pentru a vă bucura pe deplin de experiență.

Atmosfera și Vremea

În luna aprilie, România se află în